E al treilea sau al patrulea post pe care îl scriu cu durere în suflet în ultima perioadă. Se pare că Dumnezeu s-a supărat pe oamenii buni şi îi vrea la EL. Probabil vrea să îşi facă vreun teatru, vreo televiziune, că prea dispar dintre noi oameni care au lucrat în astfel de domenii. Mai grav este că EL îi ia prea devreme şi nu-i mai lasă să se bucure de puţinele realizări făcute până în prezent, dar poate de altele multe pe care le puteau face pe viitor. Mulţi dintre voi, probabil, o să vă întrebaţi ce treabă am eu cu Mile. Nu am avut vreo legătură anume cu omul Mile Cărpenişan, dar am avut o legătură profesională cu jurnalistul Mile Cărpenişan. Ca şi colegi de trust, am avut onoarea să-l cunosc în urmă cu doi ani, la o întâlnire cu mai mulţi colegi din ţară. Nu numai că era modest, dar era acea persoană cu care nu te mai săturai să stai de vorbă. Aşa se face că, până la orele dimineţii, cu berea lângă noi, am ascultat câteva din poveştile sale de jurnalist de prin locurile prin care a fost. Credeţi-mă ...cuvintele sunt de prisos pentru a descrie acea noapte. Probabil ar mai fi câte ceva de zis, dar degetele se împleticesc în tastatură. Dumnezeu să te ierte, Mile!
