Ce e Crăciunul?

Dacă tot suntem în preajma sărbătoilor, m-am gândit să scriu acest post răutăcios, binențeles, deoarece sunt câteva situații auzite sau văzute care mi-au lăsat un gust amar.
Aș vrea să încep, apropos de Crăciun, cu cea mai mare tâmpenie ce mi-a fost dat să o aud acum două zile la cafea. Împreună cu al meu coleg "de suferință" din redacție ne aflam în vestitul centru de afaceri și consultanță juridică, acolo unde ne bem de obicei cafeaua de dimineață. Până aici nimic anormal, dar stați să vedeți. Și cum așteptam noi nerăbdători "întăritorul" de dimineață, în fundal am auzit o melodie, specifică sărbătorii. Era, chipurile, sau se dorea a fi o colindă. Da, necunoscătorii mi-ar spune că era o colindă, însă cei mai cizelați din punct de vedere muzical ar fi plâns de durere. Era o MANEA!!!
Ascultam și nu îmi venea a crede. Colegul meu a început să râdă, dar eu nu știam cum să reacționez. Fraților, oare în ce țară trăim de am ajuns să suportăm acești oameni care au ajuns să își bată joc de tot ceea ce ar trebui să caracterizeze FRUMOSUL?! Culmea, fetele de la bar, deși știau că se fac de râs, au lăsat melodia până la capăt.
A mai trecut o zi și istoria s-a repetat, de această dată la un tovarăș acasă. Cum astfel de sărbători le petreci alături de familie și prieteni, am zis că e binevenită o chermeză cu amicii din adolescență. Și cum, din cauza situației (aici e o poveste mai lungă) nu ne puteam bucura de un alt fundal sonor decât de cel al televizorului, în timp ce butonam telecomanda, fără să vreau, am ajuns la un canal de muzică. Taraf, parcă se numea...În fine, nu vă spun că și acolo văd crăciunițe și un Moș Crăciun care mai aveau un pic și se dezbrăcau în acel videoclip. Ca să nu mai zic că și versurile erau compuse ca pentru un scenariu de film porno.
Și acum, ma întreb din nou: "În ce țară trăim?!".

Caro (tează) tot!!!

În mod normal, unii dintre cei care mă cunosc, mi-ar "trage-o" şi mi-ar râde sub musteaţă, zicând-mi: "Te bucuri, nu?". Nu...nu mă bucur. Am mai spus-o şi o repet. Chiar dacă lupta ar mai fi continuat (dar s-a încheiat)eu îmi făceam treaba ca şi până acum, cu mici diferenţe. Acum, cei care nu mă ştiu se întreabă şi ei: Cine să i-o tragă? De ce să i-o tragă? Cu cine se luptă? Mmmm.. şi asta e o poveste lungă.

Revenind la oile mele, după cum spune şi titlul, aş dori să mă refer, în câteva cuvinte, la ceea ce se întâmplă cu echipa FC Vaslui în ultima perioadă. E clar că ceva nu merge, iar acel ceva se cheamă Lopez Caro. Din păcate pentru cunoscătorii de fotbal din anturajul meu am fost printre puţinii care am avut curajul să strig în gura mare că Lopez Caro e MERCENAR. Da, din păcate pentru voi, mi-a ieşit şi de data asta. Diferenţa este că are şi domnul "ex galactic" oarecum dreptate, dar asta e o altă poveste pe care nu o voi divulga prea repede (v-am făcut curioşi:D).

Mă văd pus acum în situaţia să regret, mai mult decât la venirea lui (Caro) la echipa asta, faptul că omul ăsta, care cică a antrenat Realul, are tărie de caracter. Unii ar spune "sânge în p**ă". Din păcate, nu pot să îl apreciez, chiar dacă am respect pentru astfel de oameni, deoarece se cunoaşte că echipa nu merge. Mai mult decât atât, cel mai tare transfer reuşit de Porumboiu de când bagă bani la FC Vaslui, Mihai Stoica, a plecat, cică, tot din cauza lui Caro. Dacă e aşa, pot să spun cu mâna pe inimă că îl urăsc pe acest Lopez Caro.

Dar cum eu sunt mai sceptic de felul meu, iar atunci când îmi iese devin scabros şi irefutabil, cu permisiunea dumneavostră daţi-mi voie să rămân sceptic şi vis-a-vis de plecarea lui MM. Nu ştiu de ce, dar am eu aşa...o presimţire.

P.S: Stop 1,2,3 Stop, fără glume de doi bani la Phoenix!!!

Bun găsit, din nou

După o pauză mai mult decât îndelungată, în care am meditat şi m-am gândit dacă se merită să mai ţin sau nu acest blog, m-am hotărât. Din păcate pentru unii...îl voi ţine şi voi încerca să scriu câte ceva măcar o dată pe săptămână. Timpul a devenit cu mult mai preţios de când cu noul serviciu, dar mai ales din cauza prinţesei mele, Maia Maria, acesta fiind motivul pentru care mi-am neglijat blogul. Aşa că, aviz amatorilor care îmi înjură familia şi părinţii decedaţi, vă las, în continuare această posibilitate de a "vă masturba" în veselie. E clar că acele comentarii mai mult decât neinteresante nu vor fi publicate niciodată, tocmai de aceea am să mă repet: "La mai multă masturbare". Se pare că unii nu au înţeles, nici până acum, că sunt o persoană irefutabilă care, de multe ori, devine scabroasă şi maliţioasă.

P.S: Ne auzim săptămâna viitoare când vă aştept să comentăm împreună unul din sutele de subiecte interesante de pe meleagurile noastre.

Ruşine panaramelor!

Când m-am gândit la titlul acestei postări chiar "stăteam cu teamă" că voi fi pasibil de o nouă interdicţie. Să presupunem că voi fi, din nou, interzis pe stadion, dar ceea ce am văzut aseară, la meciul pe care "galacticii" de la FC Vaslui l-au susţinut împotriva unor necunoscuţi de prin Târgu Mureş a fost mai mult decât stânjenitor (asta înseamnă că îmi puteţi pune interdicţie domnule preşedinte Damian). Fraţilor...mi-a fost ruşine că sunt vasluian!!!

Deşi am aşteptat partida asta cu sufletul la gură, acum îmi pare rău că s-a desfăşurat. Am zis că na...în prima etapă s-a jucat la Rapid, a fost în deplasare, au fost emoţiile de început de campionat, dar acum ce scuze mai găsiţi?! Rivas, Campano, Bodipo, Wesley...oare nu vă e ruşine?! Măi panaramelor, chiar atât de greu a fost în faţa "extratereştrilor" Topici, Vancea sau Roman?! Apropos, îi cunoşteaţi pe aceşti trei jucători? Acum, cu siguranţă o să aveţi coşmaruri cu ei. Nu vă e ruşine pentru păcătoşii aştia de suporteri care, poate au preferat să stea acasă să vă vadă pe voi în loc să plece şi ei într-un concediu?! Dacă v-aţi pus în gând doar să luaţi milioanele de euro ale lui Porumboiu în satul ăsta din România numit Vaslui o să aveţi viaţă grea!

Să vorbim acum şi despre "Mister". Domnule Caro, nu cumva mâncărurile alea de pe altă planetă pe care le-aţi comandat pentru masa acestor vedete le-au produs indigestie?! Oare chiar le stătea în gât mărul românesc şi şniţelul cu cartofi prăjiţi şi cu salată de la Racova?! Nu am văzut şi eu o schemă de joc, un dribling, o...ceva. Cu excepţia câtorva jucători (Mili e unul dintre aceştia)nu am văzut pic de determinare, de încăpăţânare, de poftă de joc. Păi la meciul ăsta nici nu era voie ca elevii dumneavoastră să ia gol! Nici nu am zis că nu le dă vreo 4-5, că nu se supăra nimeni. MISTER, mai aveţi un jucător care se cheamă Cristi Hăisan şi care, întâmplător, este iubit de nenorociţii ăştia de suporteri vasluieni. Ei îl supranumesc "Îngerul păzitor al porţii", dacă nu ştiaţi. În fine, eu am zis 6 etape (prietenii ştiu de ce ).

În încheiere, nu puteam rata şi conducerea clubului, aşa...ca să fie tot tacâmul. Nu ştiu de ce am impresia că noi, jurnaliştii din Vaslui, cei care nu avem ţâţe, cur şi accent de Bucureşti şi care, nu ne putem bucura de conferinţe de presă înaintea fiecărei partide, avem pusă o piedică, din acest punct de vedere, din partea unei persoane cu funcţie de conducere. Nu dau nume pentru că se ştie (se simte EL, că e un EL) acea persoană, dar oare s-a uitat că noi, proştii ăştia de ziarişti din Vaslui, am făcut cunoscut numele acestei echipe în ţară?! Asta cu tactica de dinaintea meciului ce nu poate fi dezvăluită e o mare vrăjeală.

Oare chiar ne credeţi proşti?! Dacă da, să vă fie RUŞINE!!!

Am faţă de terorist?!

Ultimele declaraţii ale domnului preşedinte Traian Băsescu îmi dau fiori şi nasc în mine trăiri maliţioase, scabroase şi irefutabile. Totuşi, ca să nu dau loc prea mult la interpretări, m-am decis ca în acest post să nu mai expun propria părere, ci să las pe alţii să-şi spună păsul vis-a-vis de declaraţia domnului Băsescu din care reiese că jurnaliştii reprezintă una din principalele ameninţări ale siguranţei naţionale.

Strategia de Apărare a Ţării folosită pentru a justifica atacurile
la libertatea presei!
România se află în afara consensului nord-atlantic privind libertatea presei şi controlului democratic asupra instituţiilor statului.



Derivele autoritariste ale Preşedintelui României capătă o nouă dimensiune, de o gravitate fără precedent, prin decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării de a include presa printre ameninţările principale la adresa siguranţei naţionale, în textul Strategiei de Apărare a Ţării trimis către Parlament pentru aprobare. Partidul Verde atrage atenţia că o astfel de tendinţă face incompatibilă politica de apărare şi securitate a Românei cu politicile corespondente ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi ale Uniunii Europene. În viziunea nord-atlantică, respinsă astăzi de Traian Basescu prin acest document al CSAT, instituţiile statului, inclusiv cele de securitate, sunt deschise către societatea civilă şi către presă, care sunt consideraţi parteneri. Partidul Verde consideră că libertatea de exprimare este un drept fundamental şi esenţial pentru asigurarea unui cadru pluralist şi democratic. După violenţele de limbaj repetate ale preşedintelui ţării la adresa jurnaliştilor, faptul că presiunile din partea statului asupra presei sunt în permanentă creştere reprezintă un grav atentat la democraţie. Practic, Preşedintele României, Traian Băsescu, din garantul Constituţiei s-a transformat în cel care răpeşte libertăţile cetăţenilor acestei ţări. Prin identificarea activităţii presei ca posibil risc la adresa sigurantei naţionale, tocmai atunci când aceasta îşi exercită funcţia fundamentală, aceea de a analiza şi expune performanţa instituţiilor statului, Traian Basescu subminează bazele democraţiei şi impune o perspectivă asupra presei întâlnită, eventual, doar în situaţii de război. Dimpotrivă, activitatea presei face parte dintr-un mecanism democratic prin care se poate ajunge la o calitate mai mare a actului guvernamental. Dacă se va accepta acest abuz evident, instituţiile statului nu se vor mai apăra prin comunicarea bună cu cetăţenii şi prin reforme interne, ci vor ataca direct, prin mijoace ilegitime, instituţiile de presă. Philippe Lamberts, purtător de Cuvânt al Partidului Verde European declara în 2007, când jurnalista Natalia Morari a fost expulzată din Rusia (tot din raţiuni de “securitate naţională”) că: “Libertatea presei nu e un lux sau un beneficiu adiacent al democraţiei, ci este un element esenţial al democraţiei care nu trebuie sacrificat de dragul oportunităţilor politice.” Partidul Verde se pronunţă categoric împotriva acestor încercări de a impune dictatura în România şi utilizarea instituţiilor statului pentru suprimarea unor puncte de vedere critice la adresa politicienilor. Partidul Verde solicită societăţii civile şi institutiilor de presă să se mobilizeze pentru a opri această tendinţă periculoasă, inclusiv prin atragerea atenţiei la nivel internaţional asupra conţinutului documentului asumat azi de CSAT.

24 Iunie 2010, Vaslui – Biroul de presă al Partidului Verde

Doar trăim în România!!!

Deşi am sperat că mă voi desparte cum trebuie de foştii mei colegi din trustul "Intact", nu a fost să fie. Probabil, păcătoasa asta de criză a afectat atât de mult bugetul postului de televiziune GSP încât oamenii de acolo au "uitat" să-şi plătească corespondenţii. Şi când spun asta nu mă refer doar la lichidare, ci la corespondenţa pe care am asigurat-o timp de mai bine de 2 ani. Nu ştiu cum se face că la alte trusturi de presă nu se omite plata salariilor, ceea ce te face să îţi dai şi mai tare cu barda-n c...e. Mai grav este faptul că nu sunt singurul care are parte de asemenea "ghinion", ci mai toţi colegii cu care am lucrat pe sport sunt în situaţia mea. Ei nu au curajul să vorbească, poate, însă eu nu am niciun motiv să tac. Din păcate, constat că, la televiziunea asta degeaba vorbeşti, pentru că mi-am cerut şi înainte drepturile, tot ca un fraier eşti tratat. Să dea Domnul să aveţi parte de oameni (a se citi corespondenţi) după cât de mult şi la timp îi plătiţi!!!

Punct...şi de la capăt

Viaţa îţi oferă de multe ori momente mai mult sau mai puţin plăcute. Ei...iată că un astfel de moment mi-a pus sentimentele şi tăria de carcater la încercare zilele trecute, ceea ce înseamnă că trebuie să vă dau şi o veste. Spre norocul unora, spre ghinionul altora, dar, sper eu, spre binele meu, de câteva zile am renunţat la Antena 1. Gata, povestea frumoasă a luat sfârşit, iar noul început sper să fie cel puţin la fel de frumos. Cu bune, cu rele, cu distracţii, cu certuri, cu zile chinuitoare, cu zile în care o frecam la rece, teoretic (cum ar spune un fost coleg) a fost cel mai plăcut loc de muncă pe care l-am avut până acum. Chiar dacă îmi va fi dor de cuvinte sau expresii de genul "trancalăule", "Miaunel-muncă voluntară", "chişălăule" sau "Off, off şefule, iar n-avem ştiri", eu sunt sigur că şi foştii mei colegi mă înţeleg şi, de ce nu, vreau să cred că mă susţin la noul meu loc de muncă. Mulţumesc Antena 1 Vaslui!!!

P.S: Indiscreţii trebuie să ştie că lucrez la ADS.

Mârlănia costă cât o găleată de prostie

După o lungă pauză, spre mirarea mea şi spre disperarea unora, multă lume îmi cere să mai scriu ceva pe blog. "Mai scrii ceva pe blogul ăla?", mă întreabă câţiva prieteni. "Eşti de acord să îmi promovezi blogul pe al tău?", mă roagă un altul. Şi uite aşa, fiind forţat de situaţie, dar şi inspirat de prostia unora, vreau să îmi dau cu părerea despre unul dintre cele mai discutate subiecte din ultima perioadă: FINALA CUPEI ROMÂNIEI. Şi, ca să mai fac o paranteză (apropos de mârlănii), nu e vorba că nu mai ştiam despre ce să scriu, deoarece subiecte de comentat erau gârlă, e vorba de timp care, a devenit cu mult mai preţios de când a apărut pe lume prinţesa mea. Aşaaa...să revenim. După cum spuneam (ca să nu încep cu vestitul "Deci"), inspirat din prostia şi mârlănia unora, vreau să dezbat subiectul legat de meciul pe care FC Vaslui îl are de jucat pe 26 mai, la Iaşi, cu câştigătoarea ultimelor două ediţii a Cupei României, în cadrul aceleaşi competiţii, CFR Cluj. Citind, chiar astăzi, comentariile de pe site-urile ziarelor de sport, stăteam şi mă minunam cât de proşti pot fi unii, cu mici excepţii, ce-i drept. În loc să se bucure că vor avea ocazia să vadă un meci de fotbal adevărat şi că, mai mult decât atât, această Cupă va rămâne în provincie, poate chiar în Moldova, frustraţii din Iaşi promit bătaie şi susţinere pentru clujeni. OK...înţeleg partea cu susţinerea, dar pe aia cu bătaia şi cu ameninţările chiar nu vreau să o înţeleg. De asemenea, există o aceeaşi categorie de oameni şi în tabăra noastră, dacă pot spune aşa, a vasluienilor care, la rândul lor, promit că vor riposta. Nu că aş vrea să mă transform în formator de opinie, dar oare liderii de galerii nu pot face nimic, nu pot cădea la o înţelegere? Fraţilor, sunt şanse mari ca acest trofeu să rămână în Moldova (na...că m-am repetat), adică acasă! Iaşul este o a doua casă pentru mulţi dintre tinerii vasluieni ce învaţă acolo, aşa cum Vasluiul este judeţul care, în momentul acesta, face cinste acestei zone a ţării! Oare niciunul dintre liderii de galerii nu are CAP să îngroape, măcar la acest meci, securea războiului?! Eu unul sper să văd, pe 26 mai, un stadion arhiplin în care ultraşii ambelor formaţii se vor înfrăţi, chiar şi numai pentru această partidă, iar la final să sărbătorească împreună, în Copou, cu steaguri, fulare şi bere din belşug. Până atunci, nu uitaţi de sondajul de opinie.
P.S: Frustraţii să nu uite că acele comentarii "neortodoxe" la adresa mea nu vor fi postate! De ce? Că am blog, de aia!!! Sănătate cu bucurie!

R.I.P Mile

E al treilea sau al patrulea post pe care îl scriu cu durere în suflet în ultima perioadă. Se pare că Dumnezeu s-a supărat pe oamenii buni şi îi vrea la EL. Probabil vrea să îşi facă vreun teatru, vreo televiziune, că prea dispar dintre noi oameni care au lucrat în astfel de domenii. Mai grav este că EL îi ia prea devreme şi nu-i mai lasă să se bucure de puţinele realizări făcute până în prezent, dar poate de altele multe pe care le puteau face pe viitor. Mulţi dintre voi, probabil, o să vă întrebaţi ce treabă am eu cu Mile. Nu am avut vreo legătură anume cu omul Mile Cărpenişan, dar am avut o legătură profesională cu jurnalistul Mile Cărpenişan. Ca şi colegi de trust, am avut onoarea să-l cunosc în urmă cu doi ani, la o întâlnire cu mai mulţi colegi din ţară. Nu numai că era modest, dar era acea persoană cu care nu te mai săturai să stai de vorbă. Aşa se face că, până la orele dimineţii, cu berea lângă noi, am ascultat câteva din poveştile sale de jurnalist de prin locurile prin care a fost. Credeţi-mă ...cuvintele sunt de prisos pentru a descrie acea noapte. Probabil ar mai fi câte ceva de zis, dar degetele se împleticesc în tastatură. Dumnezeu să te ierte, Mile!

Nu te-am uitat Marius!

Este 2 martie, o zi obişnuită pentru cei mai mulţi dintre noi. Şi pentru mine ar fi trebuit să fie o zi frumoasă de primăvară, dacă e să mă leg de un eveniment fericit din viaţa mea, dar nu este aşa. Nu poate fi o zi frumoasă pe care să o sărbătoresc aşa cum se cuvine, deoarece astazi ar fi trebuit să petrec alături de Marius Alexii. Ar fi trebuit să fim la masa noastră din club şi să cântăm şi să dansăm până dimineaţă. Din păcate...nu se mai poate, deoarece Marius a preferat să petreacă alături de îngeri, iar pe noi ne-a pus în situaţia de a ne aminti cu lacrimi în ochi cum decurgea, în trecut, ziua de 2 martie. Eu unul nu am uitat, aşa că...R.I.P Marius!

Nu uitaţi de Dragobete!!!

Încetul cu încetul, din ‘89 incoace, renunţăm tot mai mult la tradiţia populară românească şi împrumutăm tot mai mult din tradiţiile altor ţări. Ce avem în comun, noi ca şi popor, cu Valentine’s Day, nimeni nu poate spune exact. Avem, însă, o tradiţie veche numită Dragobete, plină de farmec, o sărbătoare cu dublă semnificaţie strâs legată de Sfântul Valentin şi începerea primăverii. Şi uite aşa americanismele comerciale pătrund tot mai mult, sunt tot mai “COOL” sau “SUPER TARE” dovada clară a lipsei de educaţie a tinerilor şi a unui interes comercial imens din partea firmelor. Tot mai mult pierdem din mândria naţională, pierdem de la an la an tot mai multe repere din tradiţia românească, uităm ce a fost cândva nou şi îl considerăm vechi şi depăşit, adică devenim tot mai superficiali. Este bine sa va intoarceti din cand in cand privirea catre bunici, au multe de spus la capitolul traditie. Ori încercaţi, măcar, să îi întrebaţi de Dragobete!!!

Cine este Dragobete?

Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.
Entitate mitologică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările “se logodesc” în această zi.
În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.
Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările. Sursa: http://ro.wikipedia.org/





-->

La nuntă!!!

Conform principiului "pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese" revin şi eu pe blog cu o postare inspirată de pe vasluionline.ro. Am văzut pe acest site o ştire conform căreia tinerii ce se vor căsători vor primi din partea primăriei Vaslui o plachetă cu un mesaj de felicitare. Nimic rău, nu am ce zice, dar totuşi... Domnule primar, ne plângem toată ziua că nu sunt bani pentru drumuri, pentru proiecte sau pentru alte necesităţi ale urbei, dar pentru o astfel de invenţie de unde s-au găsit fonduri? E adevărat că, probabil, nu costă cine ştie ce, dar oare chiar de placheta asta au nevoie cei care se căsătoresc? Vorba unuia dintre vasluienii care au lăsat comentarii la această ştire...nu e mai important să faceţi cumva să rost de bani pentru locuinţe, pentru locuri de muncă sau pentru zone de agrement? Or fi şi tineri înstăriţi care au de toate si pe care i-ar bucura a astfel de plachetă, dar eu cred că cei mai mulţi se vor bucura dacă li se va oferi o casă. Deja am auzit prin târg vorbindu-se numai la mişto despre această iniţiativă şi, credeţi-mă, sunt şi eu adeptul ironizării unei astfel de idei. Off off, măi măi...

Mulţumesc domnule Băsescu! Mulţumesc domnule Boc!

Am început anul aşa cum au vrut cei mai mulţi dintre românii care au ieşit la vot. Adică nu prost...foarte prost. Şi acum îi înţeleg pe cei care, la sfârşitul lui 2009, făceau următoarea urare: "Să dea Domnul să avem parte de un 2010 măcar la fel de prost ca 2009". Ei cum să nu îţi vină să îţi iei câmpii şi să pleci unde vezi cu ochii, numai de România să nu mai auzi? Stau acum şi mă întreb ce vor face tinerii care visau la o casă, la o maşină sau la un salariu mai mare? Ce vor face pensionarii care aşteaptă pensii mai mari aşa cum li s-a tot promis de 20 de ani încoace? Ce vor face acele judeţe care nu sunt conduse de oameni ce aparţin culorii portocalii? Ce se va întampla cu noi, românii? Sunt întrebări la care tot caut răspunsuri de vreo 20 ani încoace. Am înţeles, în schimb, (dacă mai era nevoie) că politica e cea mai mare curvă ce există pe faţa pământului. Am înţeles că putem spera că ne va fi mai bine doar atunci când este campanie electorală. Şi totuşi, fără alte comentarii, românii nu au vrut schimbare şi au votat cu aceeaşi oameni care nu au făcut altceva decât să producă scandaluri şi circării televizate. Şi pentru că şi eu sunt român vreau să mulţumesc din inimă domnului preşedinte şi domnului prim-ministru pentru scumpirea energiei electrice, pentru scumpirea carburanţilor, pentru noile taxe pe care TREBUIE să le plătim, pentru impozitele mai mari pe care TREBUIE să le plătim, dar şi pentru mărirea mai mult decât semnificativă a veniturilor. Ce mai...vom trăi "BINE"!