Se afișează postările cu eticheta prieten. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prieten. Afișați toate postările

marți, 23 martie 2010

R.I.P Mile


E al treilea sau al patrulea post pe care îl scriu cu durere în suflet în ultima perioadă. Se pare că Dumnezeu s-a supărat pe oamenii buni şi îi vrea la EL. Probabil vrea să îşi facă vreun teatru, vreo televiziune, că prea dispar dintre noi oameni care au lucrat în astfel de domenii. Mai grav este că EL îi ia prea devreme şi nu-i mai lasă să se bucure de puţinele realizări făcute până în prezent, dar poate de altele multe pe care le puteau face pe viitor. Mulţi dintre voi, probabil, o să vă întrebaţi ce treabă am eu cu Mile. Nu am avut vreo legătură anume cu omul Mile Cărpenişan, dar am avut o legătură profesională cu jurnalistul Mile Cărpenişan. Ca şi colegi de trust, am avut onoarea să-l cunosc în urmă cu doi ani, la o întâlnire cu mai mulţi colegi din ţară. Nu numai că era modest, dar era acea persoană cu care nu te mai săturai să stai de vorbă. Aşa se face că, până la orele dimineţii, cu berea lângă noi, am ascultat câteva din poveştile sale de jurnalist de prin locurile prin care a fost. Credeţi-mă ...cuvintele sunt de prisos pentru a descrie acea noapte. Probabil ar mai fi câte ceva de zis, dar degetele se împleticesc în tastatură. Dumnezeu să te ierte, Mile!

luni, 19 octombrie 2009

R.I.P MARIUS


Scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi pentru că am pierdut un prieten drag, un prieten datorită căruia am ajuns acolo unde am ajuns acum şi pentru care voi purta recunoştinţă toată viaţa. Mulţi ştiu despre cine e vorba, dar pentru cei care nu ştiu le spun că se numeşte Marius, Marius Alexii. Un băiat care, la doar 30 de ani, a ales să ne părăsească fără a ne anunţa. Nu s-a plâns nimănui că este bolnav, o boală pe care a încercat să o ducă bărbăteşte aşa cum doar puţini dintre noi ştiu să o facă. Acum văd că viaţa este mult mai crudă decât ne-am fi aşteptat noi. Dumnezeu este, de multe ori (poate de prea multe ori), nedrept cu noi. Soarta nu face altceva decât să ne aducă supărări atunci când nu ai nevoie de ele. Aşa s-a întâmplat şi cu Marius. Dar de ce acum? De ce acum când băieţelul lui îşi dorea să vorbească cu EL, să primească o educaţie de la EL, să primească sfaturi de la EL?! De ce acum când Cristina, iubita lui, avea nevoie mai mult decât oricând de EL?! De ce Doamne?! Sunt câteva întrebări care nu îmi vor da linişte mult timp de acum încolo. Vorba colegului meu Vasea: "De ce pe el, la vârsta asta şi de ce nu pe altcineva care şi-a trăit viaţa, care a apucat să îşi întemeieze o familie cu adevărat, care a apucat să îşi vadă nepoţi sau strănepoţi?", alte întrebări la care nu găsesc răspuns. Nici cuvintele parcă nu mai vor să fie găsite, parcă şi degetele refuză să mai scrie pe tastatură, totul s-a schimbat odată cu aflarea acestei veşti. Odihneşte-te în pace Marius şi fie ca Dumnezeu să îţi ierte toate păcatele şi să te primească aşa cum se cuvine acolo sus!!!

GSP.ro