marți, 29 decembrie 2009

Să fim sănătoşi!!!

Vreau să urez tuturor încă de pe acum, pentru că voi face o pauză până după 7 ianuarie, un an nou fericit, plin de împliniri care să fie măcar la fel de bun sau prost ca 2009. Mulţumesc, în primul rând, familiei mele pentru tot ce mi-a dăruit în anul acesta, mulţumesc Maicii Domnului şi lui Dumnezeu pentru cel mai fericit cadou ce mi l-a făcut în 2009, pe prinţesa Maia Maria, mulţumesc soţiei mele Andra pentru că m-a înţeles şi că mi-a fost alături mereu, mulţumesc prietenilor pentru clipele frumoase oferite, mulţumesc colegilor pentru ajutorul acordat la serviciu, mulţumesc colaboratorilor şi celor care mă mai cicălesc cu criticile lor. Să fim sănătoşi cu toţii în 2010 să putem să ducem până la capăt ceea ce ne-am propus!!!

joi, 10 decembrie 2009

Moare "presa scrisă"?

Este o întrebare pe care o aud tot mai des pe buzele tuturor, de la oameni simpli până la persoane publice şi jurnalişti. Aşa că m-am gândit să mă întreb şi eu retoric ce se va întâmpla cu ziarele. Mulţi zic că vor dispărea, ce-i drept nu mâine, poimâine, dar cu siguranţă mai repede decât am crede noi. Pentru ecologişti presupun că va fi OK, gândindu-ne la câte mii de hectare de pădure dispar, dar pentru cititorul fidel al unui anumit ziar oare cum va fi? Am văzut şi am citit o mulţime de argumente care mai de care mai veridice sau nu, cum ar fi incapabilitatea interacţionării cu cititorii, costurile de producţie din ce în ce mai mari, advertiserii, dar mai ales viteza cu care se dezvoltă media electronică. Cineva a mai dat ca argument disperarea cu care unele ziare îşi agaţă de prima pagină unele "ciubucuri" pentru cititori (dvd-ri, cd-uri, cărţi, lozuri), dar eu unul nu văd nimic rău în asta (mai ales d.p.d.v al preţului cu care cumperi acel "ciubuc") pentru că şi afară se întâmplă acelaşi fenomen. Acelaşi "cineva" mai punea la îndoială (şi aici are dreptate) şi calitatea din ce în ce mai scăzută a recruţilor din presa scrisă, dar în cazul ăsta vina aparţine exclusiv angajatorului şi nu publicaţiei în sine. În fine, o pot lungi şi cu argumente proprii de genul tânăra generaţie nici măcar nu mai bate mingea pe maidan, sau nici nu se uită la televizor, sau nici nu mai copie de pe fiţuici din cauza telefoniei mobile, darămite să mai citească un ziar sau o carte. Corect...dar oare chiar va muri presa scrisă?

P.S: Din punctul meu de vedere nu va muri "presa scrisă". De ce? Pentru că există o diferenţă între presa scrisă şi presa tipărită:P ..Aaaa, nu uitaţi de sondajul de opinie!

duminică, 29 noiembrie 2009

Atitudine de preşedinte



Aţi văzut cu toţii filmuleţul acesta, fără îndoială, şi poate că pe mulţi dintre voi v-a cam plictisit acest subiect. Eu totuşi am să insist, încercând să pun altfel problema (spre disperarea multor frustraţi). Nu pot să cred că, mulţi dintre românii care şi-au dat cu părerea după vizionarea acestui film insistă să creadă ca este un mare bluf. Toţi necunoscătorii, mai ales cei dintr-o anumită tabără politică, susţin sus şi tare că este o făcătură, dar fără a da prea multe detalii. Este prea uşor să îţi dai seama că ceea ce a făcut Băse s-a întâmplat cu adevărat. Mai mult decât atât, chiar EL a lăsat să se înţeleagă acest lucru la prima declaraţie dată după ce a văzut filmul. De ce trebuie să ai mintea atât de închisă şi să nu recunoşti că ai greşit, chiar dacă e doar o singură dată în viaţă? Asta e una. De ce a dat el în judecată un om şi un trust de presă atâta timp cât se consideră nevinovat? De ce atâtea replici dure la adresa tuturor posturilor de televiziune pe care le desconsideră? Asta e a doua. Orice ar spune unii (mă refer la acei necunoscători sau susţinători de-ai lui Băsescu), filmuleţul este o realitate netrucată din trecutul unui om care vrea să ocupe fotoliul de primul om în stat. Nici eu nu am să dau explicaţii, deşi mă mai pricep faţă de mulţi alţii, şi am să vă provoc la acel sondaj obişnuit de opinie: Băsescu ori Geoană?

marți, 17 noiembrie 2009

România, o ţară de c...t

După o pauză îndelungată, dar binemeritată, iată că revin în forţă cu un subiect care nu face altceva decât să ne amintească, încă o dată dacă mai era nevoie, de guvernanţii de căcat pe care îi are România. Cei care m-au determinat să scriu despre asta sunt redactorii de la binecunoscuta revistă "Top Gear" care, într-un "popas" de filmare făcut în minunata noastră ţară, şi-au dat şi ei seama că, pe cât e de frumos tărâmul românesc, pe atât e de prost gestionat de aleşii noştri. Ştiu că mulţi dintre voi ar spune că omul mai tre' să-şi facă şi singur curăţenie, dar eu cred că acest aspect e valabil la un nivel micro. Păi cum să nu râdă lumea de noi când nu avem şosele, când nu avem şi noi sate care să arate ca afară, când nu avem liniştea de care ducem atâta lipsă de ani buni încoace?! Acum, mai vine şi legea p...i care îi obligă pe bugetari să stea acasă. OK. Sunt de acord, dar cu acea condiţie care să îi oblige doar pe anumiţi bugetari să nu mai cheltuie din banul public. Oare minunaţii noştri guvernanţi nu s-au gândit că bolnavii vor muri pe capete, că ai noştri copii nu numai că vor pierde din materie, dar vor fi nevoiţi să înveţe în stres şi să recupereze acele cursuri stând peste program sau venind sâmbăta la şcoală?! Chiar vorbeam cu şeful sindicatului de la Serviciul de Ambulanţă care "ameninţa" că va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să facă faţă solicitărilor şi aşa prea multe şi în momentul de faţă. Vom muri de vii din cauza voastră, criminalilor!!!

luni, 19 octombrie 2009

R.I.P MARIUS


Scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi pentru că am pierdut un prieten drag, un prieten datorită căruia am ajuns acolo unde am ajuns acum şi pentru care voi purta recunoştinţă toată viaţa. Mulţi ştiu despre cine e vorba, dar pentru cei care nu ştiu le spun că se numeşte Marius, Marius Alexii. Un băiat care, la doar 30 de ani, a ales să ne părăsească fără a ne anunţa. Nu s-a plâns nimănui că este bolnav, o boală pe care a încercat să o ducă bărbăteşte aşa cum doar puţini dintre noi ştiu să o facă. Acum văd că viaţa este mult mai crudă decât ne-am fi aşteptat noi. Dumnezeu este, de multe ori (poate de prea multe ori), nedrept cu noi. Soarta nu face altceva decât să ne aducă supărări atunci când nu ai nevoie de ele. Aşa s-a întâmplat şi cu Marius. Dar de ce acum? De ce acum când băieţelul lui îşi dorea să vorbească cu EL, să primească o educaţie de la EL, să primească sfaturi de la EL?! De ce acum când Cristina, iubita lui, avea nevoie mai mult decât oricând de EL?! De ce Doamne?! Sunt câteva întrebări care nu îmi vor da linişte mult timp de acum încolo. Vorba colegului meu Vasea: "De ce pe el, la vârsta asta şi de ce nu pe altcineva care şi-a trăit viaţa, care a apucat să îşi întemeieze o familie cu adevărat, care a apucat să îşi vadă nepoţi sau strănepoţi?", alte întrebări la care nu găsesc răspuns. Nici cuvintele parcă nu mai vor să fie găsite, parcă şi degetele refuză să mai scrie pe tastatură, totul s-a schimbat odată cu aflarea acestei veşti. Odihneşte-te în pace Marius şi fie ca Dumnezeu să îţi ierte toate păcatele şi să te primească aşa cum se cuvine acolo sus!!!

luni, 28 septembrie 2009

Obosiţi?!

Vreau să vă spun, încă de la începutul acestor rânduri că, împins de durerea eşecului de la Alba Iulia, mă alătur fanilor extrem de supăraţi de prestaţia vedetelor de la FC Vaslui, mai ales de cele ale ilustrului, nemaiîntâlnitului, nemaivăzutului Mike Temwanjera. Cum se poate ca la un asemenea nivel, plătiţi cu zeci de mii de euro, cu pretenţii de cupe europene, să te plângi că ai o echipă obosită? Păi şi dacă se calificau mai departe în Europa League, atunci de ce se mai plângeau? Oare lăsau campionatul sau Cupa la o parte? Sunt câteva din întrebările pe care le-am auzit tot mai des pe buzele vasluienilor care îi idolatrizau (până la acest meci) pe Wesley, Gerlem, Mike sau Liubinkovic, întrebări care mi se par mai mult decât veridice. Oare până când se mai foloseşte această scuză penibilă ce nu face altceva decât să-i întărâte pe cei ce iubesc această echipă şi care nu mai pot fi păcăliţi la infinit? Domnule Porumboiu, în loc de antrenamente inutile, puneţi-i să facă curat pe la fermele de vaci că poate aşa nu se vor mai simţi atât de obosiţi. Poate aşa vor înţelege că performanţa nu se face mimând fotbalul pe zeci de mii de euro, ci prin multă muncă, transpiraţie, dăruinţă şi nu în ultimul rând, prin respect pentru acei suporteri care îşi plătesc bilete ca să îi vadă şi să îi încurajeze sau care îi însoţesc în deplasări pentru a fi alături de ei.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

La ce e bun jurnalismul...

Mulţi au ce au cu jurnaliştii şi vă spun, din proprie experienţă, că aşa este. Chiar dacă există şi frustraţi ce nu înţeleg care este rolul presei în societate, chiar dacă există şi jurnalişti care mai greşesc uneori, sunt şi situaţii, cum este cea de faţă, care demonstrează că nu degeaba presa este considerată ce-a de-a patra putere în stat. M-am gândit mult dacă să postez sau nu acest subiect, însă tema ştirii este foarte tare, mai ales că, în acest eveniment, a fost implicat un jurnalist. Prea multe nu ar mai fi de spus, ci doar să transmit felicitările mele colegului meu şi să vă invit şi pe voi să vedeţi ce s-a întâmplat de fapt şi de drept: http://antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=63739&currentPage=2

vineri, 11 septembrie 2009

Maia Maria

Dumnezeu a vrut ca de Sfânta Marie să-mi dăruiască cea mai minunată fiinţă de pe pământ, pe Maia Maria, motiv pentru care sunt cel mai fericit om de pe pământ. Mulţumesc lui Dumnezeu, Mulţumesc Maicii Domnului, Mulţumesc soţiei mele, Andra, Mulţumesc părinţilor, Mulţumesc prietenilor, Mulţumesc colegilor, şi nu în ultimul rând, Mulţumesc fetelor de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Vaslui.

Operator:Cătălin Moldovanu

Montaj:Vasile Geles

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Pentru ce?




Stau şi mă întreb cu ce-s vinovaţi oamenii simpli din cauza unor nemulţumiri, mai mult sau mai puţin întemeiate, ale unor oameni care, deşi au făcut atâta şcoală la viaţa lor, nu au ţinut cont de două lecţii elementare: ŞCOALA VIEŢII şi DREPTURILE OMULUI. Am să vă explic, pe scurt, despre ce e vorba. Bărbatul din poză este un deţinut care, conform unor acte judecătoreşti şi a unor proceduri legale ar fi avut ocazia să fie liber. Povestea lui nu este aşa de grea pentru cei care au căteva cunoştinţe despre legislaţie şi drept, dar, ca să o înţelegeţi şi ca să o şi aflaţi, vă invit să daţi click pe acest link: http://antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=61136&currentPage=1. Nu vreau să fiu acuzat că ţin cu astfel de oameni care, poate cum e cel în cauză, au greşit. Ideea e că omul avea ocazia să simtă din gustul preţios al libertăţii, nu pentru că aşa vrea el, ci pentru că aşa a hotărât, culmea, instanţa judecătorească, drept care i-a fost încălcat de alţi oameni în care ar fi trebuit să avem încredere că ne fac dreptate atunci când ajungem în faţa lor. Stau şi mă întreb dacă vor fi în grevă şi atunci când se vor judeca cu al nostru Guvern atunci când îşi vor cere şi ei acele drepturi pentru care prostestează? Poate că DA, magistraţii au dreptate când cer salarii decente. Dar de ce nu iau exemplul cadrelor didactice care nu lasă copiii fără carte, deşi ar putea face şi ei acelaşi lucru?! Mai grav este că, în situaţia acestui bărbat mai sunt şi alţi deţinuţi ce puteau fi eliberţi condiţionat, numai că...na...Judecătorii protestează!!! Şi pentru ce să îndure alţii din cauza lor?!!!

joi, 27 august 2009

Intraţi în istorie!!!

Ştiu că e cam târziu, dar timpul liber este principalul vinovat pentru care nu am mai scris pe blog. Ştiu că am cam exagerat cu fotbalul şi cu echipa FC Vaslui, dar nu puteam lăsa neobservată partida din această seară, contra grecilor de la AEK Atena. Vreau să cred că ne calificăm, vreau să cred că veţi face istorie, vreau să cred că diseară vom umple Piaţa Civică şi vom scanda numele formaţiei noastre!!! Prea multe nu ar fi de spus decât că noi, cei care am rămas acasă, suntem cu sufletul alături de voi şi aşteptăm o calificare în grupele Europa League. Hai FC VASLUI!!!

luni, 17 august 2009

Din nou?

Nu ştiu cum se face că, de fiecare dată când echipa nu merge, ori se intră în silenzio stampa, ori se dă vina pe arbitri. Aşa a fost şi după meciul cu Mediaş şi după cel cu Braşovul şi, trebuie să vă spun că, dacă altă dată se puneau tunurile pe arbitri pe bună dreptate, de data asta Radu Petrescu e nevionovat. Ştiu că am să-mi pun multă lume în cap, dar ca să mă pot şi eu apăra, rog pe cei care nu sunt de acord cu mine să urmărească meciul la TV cu tot cu reluări. Fraţilor, oare nu v-aţi săturat de toate aceste scandaluri legate de arbitri care nu fac altceva decât să stârnească tot mai mult rahatul ăsta numit “arbitrajul” din România? Eu unul m-am săturat şi vă spun şi de ce. Legat de acest meci, FC Vaslui-FC Braşov, aş vrea să adaug că, spre bucuria mea, am urmărit partida la televizor, deoarece domnul Damian mi-a interzis să mai văd meciurile echipei din tribune, din postura de ziarist, asta ca o paranteză. Ca orice împătimit al fotbalului aşteptam cu nerăbdare reluările la fazele contestate de Porumboiu sau Cătălin Popa. Nu zic că nu au fost şi câteva momente când s-a mai GREŞIT neintenţionat, dar acele greşeli nu au fost decisive. Din “păcate” pentru noi, cei care iubim culorile galben-verzi, băiatul ăsta care se numeşte Radu Petrescu a arbitrat nu bine, ci foarte bine (Atenţie, e părere personală!!!), iar de data asta este acuzat pe degeaba. Domnule Porumboiu, ştiu că aţi ţinut să punctaţi că pricipalii vinovaţi au fost jucătorii şi... DA, mai bine v-aţi uita la cei 11 fotbalişti din teren care, cel puţin în meciurile din campionat, timp de o repriză, fac figuraţie. Vinovaţi de eşecul cu Braşovul au fost fundaşii şi Cristi Hăisan, nu arbitrul! Chiar de aproape fiecare dată (spun asta deoarece rare au fost momentele când s-a recunoscut că de vină sunt jucătorii sau antrenorul) de vină pentru nereuşite sunt arbitrii sau alţi oameni de fotbal din România? Of,of…măi măiii.

sâmbătă, 8 august 2009

Ţărani de Bucureşti

Mă întreb cât de prost poate fi un om când se ia de o altă „naţie” de oameni. Ca să vă explic. A fost tragerea la sorţi, în urma căreia echipa FC Vaslui a căzut cu AEK Atena, iar Porumboiu a făcut o declaraţie care sună cam aşa: „Nu avem toţi norocul să jucăm cu baieţaşi din Irlanda, dar o s-o eliminăm pe AEK”. Sincer să fiu, mie unuia mi se pare că declaraţia asta este plină de realism, chiar dacă a fost mai mult în glumă numai ca să facă deliciul presei (dar unii nu înţeleg aspectul ăsta). E adevărat că Steaua a plecat din postura de cap de serie pentru care a muncit şi am tot respectul, dar totuşi...cine e Saint Patrick’s Athletic? Este o întrebre pe care doresc să o adresez tuturor ţăranilor cu accent de Bucureşti care postează comentarii pe site-urile de sport. Atunci când te legi de tot ceea ce înseamnă moldoveni şi îi asimilezi pe toţi cu un om, înseamnă că frustrarea e la maxim. Genul de epitete „ştiuleţi de-ai lui Porumboiu”, „porumbi fierţi ca şi ăsta”, „moldoveni spurcaţi”, etc., nu fac altceva decât să scoată în evidenţă prostia unor aşa zişi suporteri care, pe lângă accentul ce îi face să stâlcească limba română, dau dovadă şi de lipsă de patriotism (spre bucuria ungurilor). Încă o dată stau şi mă întreb de ce astfel de frustraţi îi amestecă pe suporteri în nemulţumirea lor faţă de Porumboiu? Dacă tot susţin ei că moldovenii sunt nişte ţărani, de ce nu spun că, în momentul de faţă, capitala României a devenit o corcitură de „cetăţeni” veniţi din toate colţurile ţării, cu predilecţie din mediul rural? Aaa...am uitat. Ei nu sunt români pentru că îi dau de gol accentul. Păcat că, în loc să ne bucurăm că avem atâtea echipe româneşti care să ne reprezinte în Europa, ţăranii de Bucureşti se cantonează în a jigni, în a denigra şi, nu în ultimul rând, în a ne face pe toţi de râs.

duminică, 2 august 2009

Ei şi ce....X

Văd că în ultimul timp oamenii din fotbal au început să aibă tot mai multe în comun cu politicienii. De ce nu ar fi aşa? Păi chiar aşa...oare de ce nu? Aşa cum politicienii se supără când îi faci traseişti politici, trădători, cheltuitori de bani publici, mai exact când le spui adevărul, aşa au început să se supere, culmea, tot de adevăr, şi cei din conducerea echipei FC Vaslui. Şi uite aşa şi-au luat jucăriile, adică acreditările, şi le-au împărţit tuturor, mai puţin unora. Cei care au curajul de a-i critica, de a le mai deschide ochii din când în când, aşa cum am fost eu, au fost şterşi de pe listă că...na, cică vor răul echipei locale, nicidecum că le-au rănit orgoliile. GREŞIT!!! Faptul că v-am reproşat că părăsiţi echipa într-un moment în care avea nevoie mai mult decât oricând de dumneavostră înseamnă că doresc să nu mai fie fotbal la Vaslui, domnule Porumboiu? Faptul că v-am reproşat că nu există colaborare cu presa locală (deoarece nu avem cur, ţâţe şi accent de Bucureşti) şi că, din această cauză nu putem fi obiectivi faţă de stăpânii noştri „Telespectatorul” şi „Cititorul”, înseamnă că vreau răul echipei, domnule Damian? Vă răspund eu: NU. Şi am să vă demonstrez că, în continuare, voi fi alături de echipa asta, chiar dacă e numai cu sufletul, şi la bine şi la rău.
Am să profit de blogul meu şi am să mai aduc în discuţie un alt subiect care a fost abordat în lipsă (şi asta nu e corect) şi anume cel legat de trecutul meu. Ce treabă are faptul că acum aproximativ 7 ani am fost un pălmaş la firma dumneavostră, domnule Porumboiu? Este cumva o ruşine să munceşti, să îţi câştigi o pâine cinstit, chiar şi din aceasta postura? Nu zic, vă mulţumesc pentru acel loc de muncă pe care mi l-aţi oferit atunci, dar am vrut mult mai mult de la mine. Sau cum, omul de rând nu mai are voie să urce pe o altă scară ierarhică în viaţă pentru că îi interziceţi dumneavoastră? Păi, îmi aduc aminte că spuneaţi la un moment dat că dumneavostră „m-aţi crescut” (presupun că aţi fost sincer atunci). Să zicem că e aşa, cu toate că e o aberaţie, deoarece nimeni nu a fost mai presus, până la un moment dat, de părinţii mei (Dumnezeu să îi ierte), cei care într-adevăr m-au crescut. Şi acum vin cu întrebarea: De ce nu sunteţi mândru că „aţi crescut” un băiat care are coloană vertebrală, care are curajul să spună nişte adevăruri şi care, iată, a ajuns să îşi dea cu părerea în mod public?
Să ştiţi că nu mor pentru că m-aţi declarat persoana non-grata şi pentru că sunt interzis pe stadion, ci din contră, sunt mândru că în felul ăsta cele scrise de mine au avut efect. În rest...toate cele bune şi multă baftă în Europa League.
P.S: HAI FC VASLUI!!!

marți, 14 iulie 2009

In concediu

Am plecat, in sfarsit, in concediu, asa ca am sa las deoparte monotonia ce ma caracteriza zi de zi, inclusiv blogul. Timp de doua saptamani nu voi mai scrie nimic, spre deliciul unora (mai ales al unui bonav psihic drogat, ca sa nu zic "psihedelic", ca poate ma acuza de plagiatura). In rest...toate cele bune, mai ales personajelor comentate de mine, ca am auzit, din surse proprii, ca au reactionat. Paaaaaaa

duminică, 5 iulie 2009

Politica-i o curva (partea a II-a)

Deşi nu trebuia băgată în seamă, mai ales de când i s-a alăturat un mare dinozaur politic, nu mă pot abţine să nu îmi dau cu părerea despre câteva personalităţi marcante ale Organizaţiei Judeţene Vaslui a PD-L, dar si personalitati de la centru. Repet, despre doar câteva, pentru că multe sunt doar de umplutură.
Să începem cu unul din coautorii programului de guvernare al alianţei DA (un program de căcat, dealtfel), actualul ministru al finanţelor, Gheorghe Pogea, care a fost chemat la Vaslui să relanseze organizaţia de aici, după ce s-a iscat un mare scandal în rândul membrilor de partid de la venirea lui Dan Marian. Zâmbitor şi foarte politicos cu toată lumea, mai puţin cu jurnaliştii, domnul ministru a dat un ordin scurt, făcând cu ochiul, ca presa să îşi „ia tramvai” de la întâlnirea lor, indignat, probabil, din cauza faptului că nesimţiţii ăştia de ziarişti nu stau dracului acasă şi se bagă în oala lor. Probabil îi era frică de cele 13 milioane de euro destinate finanţiştilor pentru vacanţe. Apropos...asta e una dintre cele mai mari nesimţiri pe care am putut să o văd eu şi cei mai mulţi dintre români.Ce a uitat domnul ministru este că, el nu va mai veni pe la Vaslui mult timp de acum încolo şi că îi va lăsa pe al’de Dan Marian şi restu’ droaia tot pe mâna jurnaliştilor locali.
Mergem un pic mai la stânga lui Pogea şi ajungem la cel mai mare nesimţit membru PD-L, care a fost şi el chemat la Vaslui să calmeze apele din partid, că na...tre’ să vină alţii de prin alte părţi să facă treaba şefilor de pe aici. Vorbim despre nemaivăzutul, nemaiîntâlnitul, atotputernicul paharelor de vin şi de rachiu, domnuuuuuul....Pinaltyyyy, care a avut tupeul nesimţit de a ne lua la mişto (pe noi jurnaliştii) şi de a ne da afară în cel mai josnic mod posibil. Era singurul care putea să o facă, pentru că era singurul om din acea sală care se afla sub influenţa licorilor lui Bachus. Nu-i nimic, trecem şi peste asta. Vorba aia: „oricât ar fi roata de pătrată, tot se va întoarce vreodată”. Vă dau un sfat care să vă ajute să învingeţi stânga domnule Ştefan. Staţi liniştit şi calm, că nu veţi reuşi nici într-o sută de ani să îi bateţi pe pesedişti vasluieni şi asta, nu din cauză că e prea puternic Buzatu, cu toate că e, ci pentru că aşa vor cei mulţi.
Şi am ajuns, cu paşi repezi, şi la cel mai mare „dinozaurr politic”, domnul Dan Marian. Nu am ce să scriu despre el. Doar aş vrea să-i transmit că rânjetul lui ironic pe care l-a postat în momentul în care ne-a dat afară Pinalty este acelaşi rânjet pe care l-a avut dintotdeauna faţă de toată lumea, unul de fată mare care fuge după ciolan. Bun venit în partid, domnule Dan Marian. Bine aţi venit să întăriţi dreapta, domnule deputat, dar nu uitaţi de stânga, care, după părerea mea, a ieşit învingătoare şi de data asta. Apropos...domn’ deputat, ce părere aveţi despre traseismul politic?
Am să închei cu cea mai mare victimă a acestui partid, Corneliu Mihalache. Săracul de el a fost făcut şi de acestă dată de deputatul păcii. Păcat...începuse să facă treabă şi să scoată rezultate destul de bune. Succes în noua formulă domnule Mihalache, dar totuşi eu zic că era mai corect şi mai drept să vă daţi demisia şi să rămâneţi la maşinile dumneavoastră.

miercuri, 1 iulie 2009

Rugaminte

Am fost anuntat ca se folosesc niste comentarii care nu au legatura cu subiectele postate. Nu e vorba de nicio cenzura (mai ales ca acest blog este un personal si am tot dreptul de a-mi alege "clientii"). Am rugamintea de a comenta impreuna doar despre tema subiectelor postate. Eu nu am nicio treaba cu nimeni si, mai mult decat atat, nu ma intereseaza problemele voastre (a celor care comentati) personale. Cel care are ceva cu Alexandra este rugat sa imi urmeze exemplul (fa-ti si tu un blog si descarca-te). In rest...toate bune.
P.S: Multumesc anticipat

joi, 25 iunie 2009

Traseismul, curva si Dan Marian



Cel pe carrre il vedeti in poza (pentru necunoscatorrri) este un marrre "Dinozaurrr Politic" de pe scena politicii vasluiene. Nu merrrita sa il bag prea mult in seama, darrr nu pot rrrezista tentatiei. Se numeste Dan Marrrrian, Deputatul Dan Marrrian, cel carrre a condus pana nu demult (cateva zile in urrrma) frrraiele Orrrganizatiei Judetene Vaslui a Parrrtidului National Liberrral. Spun pana nu demult, deoarrrece a trrradat parrrtidul, si-a dat demisia si a fugit la forrmatiunea politica pe carrre, tot pana nu demult, o urrra cel mai tarrre (PD-L). Si acum imi aduc aminte cum se mai spurrrca cu Corrrneliu Mihalache (scuzati-mi "cucofonia"), cel carrre este prrresedinte la filiala judeteana a PD-L. Acum, nu stiu cum drrracu, Domnul Deputat, tocmai el carrre urrra trrraseismul politic, a fugit la dusmani. Vasluienii stiu cum a luat locul fostului prrresedinte Vrrranceanu, stiu cum l-a inlaturrrrat si pe actualul coleg de suferrrinta, Corrrneliu Mihalache, iarrr acum vad in Dumnealui un "marrre carrracter" de currrva, la fel ca si politica, de altfel. Prrrea multe nu as vrrrea sa comentez, dar am dorit, prrrin aceste rrranduri, sa demonstrrrez, inca o data daca mai errra nevoie, ca politica si cei care o prrractica sunt niste currrve penale carrre nu fac altceva decat sa alerrrge dupa ciolanul cel marrre. Ce am sa rrrad la "prrrezidentialele" din toamna, atunci cand va vedea Domnul Deputat ca a facut o alegrrre prrroasta, daca nu cumva rrreuseste sa-l dea jos si pe Mihalache.


P.S: Am scris cu mai multi "r" in fiecare cuvant, deoarece in momentul ala errram "rrrarrrait" :P

miercuri, 17 iunie 2009

S-a trezit marele presedinte!!!

Am trait sa o vad si pe asta...Marele presedinte al Consiliului de Administratie (CA) al echipei FC Vaslui, DOMNUL Ciprian Damian, vrea sa iasa din anonimat. Dupa ce ca a recunoscut fata de toata lumea ca el nu are ce vorbi cu presa locala (pentru ca jurnalistii din Vaslui nu au tzate, cur si accent de Bucuresti-"atributele" imi apartin), acum se arata iritat, intr-un comunicat de presa, ca reprezentantii mass-media dezimformeaza. Nu stiu daca acest comunicat este dedicat jurnalistilor locali sau celor de la Bucuresti, interesant este ca DOMNUL Damian vrea sa iasa din anonimatul in care intrase de ceva vreme. Mai mult decat atat, dumnealui spune in acel comunicat ca are acelasi numar de telefon si ca "ei" (nu stiu care ei) sunt la fel de deschisi cu reprezentantii mass-media, dar a uitat sa specifice daca s-a referit la reprezentantii presei locale sau centrale. De ce spun asta? Pentru ca noi, jurnalistii din satul Vaslui, care nu avem cur, tzate si accent de Bucuresti (scuzati-mi repetitiunea) de cate ori am fi vrut sa vorbim si cu altcineva in afara de Marcel Cristea (ofiterul de presa care nu poate da informatii niciodata din motive lesne de inteles), de Viorel Oprea (directorul de relatii publice) sau de antrenori ori jucatori, dar cu acestia numai la conferintele de presa, nu mai stiu care sunt acei "ei" la care face referire DOMNUL Damian, ca "ei" raspund la telefoane doar cand au nevoie de ceva, de multe ori nici atunci, daca sunt acei "ei" la care ma gandesc eu. Mdaa....foarte interesant.

miercuri, 10 iunie 2009

marți, 19 mai 2009

Momentul adevarului

Wowww!!! Nu am mai scris demult pe blogul meu, dar sa stiti ca am avut trei motive intemeiate: am uitat, nu am avut timp si nu aveam idei. Acum mi-am amintit, am si timp si am si despre ce sa scriu. Am sa imi dau cu parerea, in randurile urmatoare despre o personalitate a Vasluiului (deoarece e orasul in care m-am nascut si locuiesc). Mai mult, am sa va rog si pe voi sa faceti acelasi lucru (voi scoate la vot). Asadar, va propun sa vorbim despre Adrian Porumboiu, chit ca pe multi dintre voi nu ii intereseaza (microbistii stiu de ce:D). A aparut o stire in presa centrala, conform careia, Porumboiu vrea sa se retraga din fotbal si sa il ajute pe Corneliu, baiatul lui, in cinematografie. Nu ca nu ar avea cu ce, la bani ma refer, binenteles, dar de ce acum? De ce a lansat afirmatia asta acum cand mai sunt doar trei etape? De ce nu a spus ca se lasa de fotbal sezonul trecut cand s-a certat cu autoritatile locale? Poate imi veti reprosa ca indragesc un anumit om sau o anumita culoare politica, dar va asigur ca nu e asa, ba chiar JUR!!! Nu spun ca nu m-ar durea daca s-ar intampla asa, dar nu ma va durea din cauza ca se va retrage el, ci din cauza ca nu ma voi mai putea bucura de ceea ce inseamna fotbal. Mai mult, revin cu dilema de mai inainte si ma intreb de ce nu a facut afirmatia asta sezonul trecut? Atunci s-a certat cu fostul primar, s-au tiganit ca la usa cortului (spre bucuria noastra a jurnalistilor), insa tot vasluienii au avut de pierdut. De ce? Pentru ca, in loc sa se investeasca in strazi, canalizare, infrumusetare a orasului, in proiecte care sa ajute tineri si batrani la un loc, s-a investit in stadion. Si acum vine si ne ameninta ca pleaca. Asta inseamna lasitate!!! Sunteti un las domnule Porumboiu si nici un motiv nu va disculpa! La urma urmei aveti bani sa le faceti pe amandoua sau ati uitat cand spuneati ca ati bagat bani in fotbal pentru orasul Vaslui, pentru judetul Vaslui, pentru pacatosii astia de suporteri care, desi sunt someri, platesc bilet la stadion sa vada echipa jucand in loc sa ia o paine la copii? E adevarat ca nu-i obliga nimeni sa vina la stadion, dar nici pe dumneavostra nu v-a obligat nimeni sa investiti in FC Vaslui. Din cauza dumneavostra suporterii rup de la gura lor sau a copiilor ca sa vina la stadion!!! Asta inseamna, oare, sa ai caracter?!

joi, 9 aprilie 2009

Urasc comunismul!!! (partea a patra)

Nu am scris de multisor pe blog, si asta, pentru ca am vrut sa vad cum mai decurg lucrurile in Basarabia. Nu imi vine sa cred ca traiesc o a doua revolutie! Sunt mai mult decat indignat de ceea ce se inampla acolo. As vrea sa punctez doar cateva dintre nemultumirile ce nu imi dau pace. Una dintre ele este legata de transparenta. Cum se poate ca, intr-o tara care se vrea a fi democrata (afirmatie facuta chiar de presedintele Voronin) jurnalistii sa fie intimidati, ba chiar amenintati? Trebuia sa vorbesc despre asta pentru ca lucrez in sistem (daca va aduceti aminte din prima postare). Intamplator lucrez in trustul romanesc care a reusit performanta sa isi trimita corespondenti la Chisinau. Dupa cate li s-au intamplat, acum stau si ma gandesc ce ar fi fost daca am fi reusit si noi (colegi din statie loacala) sa ajungem acolo, pentru ca am fost trimisi, insa nu ne-au lasat sa trecem?! Pe de o parte ma bucur, pe de alta parte mi-as fi dorit sa fiu acolo. Sunt doua sentimente contradictorii, dar care se zbat in mine cu aceeasi putere. Ma bucur ca am revenit acasa pentru ca riscam mult, dar parca as fi vrut sa fiu acolo numai pentru a striga in mintea mea si eu alaturi de miile de tineri "Jos Comunismul!!!". Si cum doar comunismul naste idioti si idiotenii, marele presedinte Voronin da vina pe Romania pentru cele intamplate. Oare cat de incult sau asasin poate fi un astfel de om?! Fac ceva pe viza ta Voronin!!! Oricum nu imi mai cheltui banii acolo, atata timp cat vei fi tu presedinte (nici macar daca voi fi nevoit sa vin in alt interes decat cel personal).
P.S: Fiti tari fratilor si luptati pana la capat! Vasluiul este cu voi!!!

marți, 7 aprilie 2009

Urasc Comunismul!!! (partea a treia)

De ce mi-a fost frica, de aceea nu am scapat. S-a adeverit inca o data vorba asta nenorocita din popor. Ori le-au spalat creierii, ori intr-adevar comunistii din Basarabia au fraudat alegerile. Prea multe nu am ce sa spun, decat ca ii compatimesc pe fratii de peste Prut, mai ales pe cei tineri.

joi, 2 aprilie 2009

S-a zis şi cu Mondialele

Gata! S-a terminat! Aşa cum m-am aşteptat, Domnul Victor Piţurcă a dat-o iar în bară. Asta nu ar fi nicio problemă, pentru că s-a dovedit, încă o dată dacă mai era nevoie, că nu avem cu ce. Mai grav este faptul că Piţi e tare în gură şi nici că vrea să plece în lumea lui de corupt. Şi nu-l înţeleg de ce. Iar cum coloană vertebrală nu există, selecţionerul p...i refuză vehement să părăsească echipa naţională, că doar na...noi suporterii nu avem niciun cuvânt de spus. Oare chiar nu are nimeni nicio putere? Alooooooo! Federaţia! Deşteptarea! Cum puteţi accepta nişte declaraţii de om nesimţit care nu are nimic în comun onoarea?! Trebuie să înţelegeţi şi voi (membrii federaţiei) şi EL (marele Piţurcă) că i s-a dus vremea, că noi suporterii nu îl mai dorim pe banca tehnică, că nici jucătorii nu îl mai vor (ex.Mutu, Chivu), că...într-un cuvânt trebuie să îi spunem ADIO!

P.S: Mesajul de ADIO este valabil şi pentru Mircea Sandu!

miercuri, 1 aprilie 2009

Piturca....lasa-ne!!!

Aceste randuri le scriu la suparare, cu cateva ore inainte de meciul Romaniei cu Austria. Multi poate imi veti reprosa acest lucru, dar pentru mine e o alta durere de roman pentru care nu ma pot abtine sa nu imi dau cu parerea. Cu Serbia nu mai este nimeni vinovat, ba mai mult, toti spun ca sarbii nu au jucat nimic. Pe dracu! Ne-au dat aia o lectie de fotbal ca la carte. Piti...ti-au scos fotbalul din cap! Oare nu ti-e rusine sa spui ca nu pleci chiar de ne bat austriecii?! Esti un NESIMTIT, la fel ca si Mircea Sandu! Sunteti niste erori ale naturii care nu va ganditi la altceva decat la bani, nicidecum la ceea ce inseamna spectacol fotbalistic, la suporteri, la pasiunea pentru acest sport! Nu va mai suport!

...va urma

sâmbătă, 28 martie 2009

Urasc comunismul!!!(partea a doua)

Am trăit să o văd şi pe asta! Nu eram sigur dacă voi continua să scriu despre nedreptatea care ni se face nouă, românilor de pretutindeni, dar soarta a vrut altceva. Da...soarta! Am fost trimis să văd dacă într-adevăr cuvântul de ordine la "fraţii" de peste Prut este "Pe-aici nu se trece!" şi...s-a adeverit. Tot ce însemna român, de la simplu turist, până la om de afaceri, nu avea voie să treacă graniţa. Grănicerii basarabeni au avut (şi cred că vor avea până pe 5 aprilie inclusiv) comanda de a nu lăsa picior de român să calce pământ basarabean. Şi când spun nimeni, vreau să înţelegeţi că absolut nimeni, din naţia poporului român, nu a avut voie să treacă. Eu m-am resemnat când am văzut ce înseamnă puterea dictaturii, m-am resemnat cu gândul că lucrez în presă şi că mă aşteptam ca cenzura să funcţioneze. Ceea ce nu am înţeles şi nu vreau să înţeleg, este următorul aspect: de ce copiii sau tinerii care vor să ajungă în Basarabia pentru a participa la activităţi cultural-artistice sunt interzişi? Şi credeţi-mă, au fost zeci de copii, nevinovaţi, care au revenit în România, doar pentru simplu fapt că sunt români(există filmare care să întărească spusele mele). De ce sunt implicaţi şi copiii în politică? Nu vreau să cred că ei ar fi putut influenţa cu ceva alegerile din 5 aprilie! Mai mult decât atât, stau şi mă întreb altceva. Bun... noi românii nu avem voie, dar studenţii moldoveni care învaţă în România de ce nu au avut voie? Sunt de-ai voştri, domnule Voronin!!!
P.S: Tot respectul meu românilor adevăraţi de pretutindeni!!!

joi, 26 martie 2009

Urasc comunismul!!!

Întâmplător lucrez în mass-media şi astăzi (26 martie) am avut de scris despre un nou caz nefericit pentru noi românii, românii de pretutindeni. Vă vine a crede cât de mare e puterea comunismului? Acum înţeleg mai bine de ce era atât de puternic Ceauşescu. Dar să vă explic, pe scurt, despre ce este vorba. O delegaţie română, formată din 12 persoane, ar fi trebuit să ajungă în Raionul Ialoveni, acolo unde ar fi trebuit să participe la o întâlnire cu vicepreşedinţi ai consiliilor raionale. Proiectul se referea la o mai bună colaborare pentru a obţine fonduri europene, deci era de bine pentru ei (basarabeni). Dar nu au mai ajuns, deoarece vameşii basarabeni i-au întors din drum, fără a explica de ce, cu toate că nu era nimic politic. Mai mult şi mai îngrijorător este un alt caz. Aici este vorba despre nişte copii care au fost invitaţi să participe la un concurs de pictură şi care, binenţeles, că nu au mai ajuns la destinaţie din acelaşi motiv (oare care e ăla?). Mă întreb şi eu, vă întreb şi pe voi: oare ce e de făcut?

GSP.ro