Se afișează postările cu eticheta trust. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trust. Afișați toate postările
joi, 17 iunie 2010
Doar trăim în România!!!
Deşi am sperat că mă voi desparte cum trebuie de foştii mei colegi din trustul "Intact", nu a fost să fie. Probabil, păcătoasa asta de criză a afectat atât de mult bugetul postului de televiziune GSP încât oamenii de acolo au "uitat" să-şi plătească corespondenţii. Şi când spun asta nu mă refer doar la lichidare, ci la corespondenţa pe care am asigurat-o timp de mai bine de 2 ani. Nu ştiu cum se face că la alte trusturi de presă nu se omite plata salariilor, ceea ce te face să îţi dai şi mai tare cu barda-n c...e. Mai grav este faptul că nu sunt singurul care are parte de asemenea "ghinion", ci mai toţi colegii cu care am lucrat pe sport sunt în situaţia mea. Ei nu au curajul să vorbească, poate, însă eu nu am niciun motiv să tac. Din păcate, constat că, la televiziunea asta degeaba vorbeşti, pentru că mi-am cerut şi înainte drepturile, tot ca un fraier eşti tratat. Să dea Domnul să aveţi parte de oameni (a se citi corespondenţi) după cât de mult şi la timp îi plătiţi!!!
Etichete:
colegi,
corespondenti,
presa scrisa,
salariu,
trust
marți, 23 martie 2010
R.I.P Mile

E al treilea sau al patrulea post pe care îl scriu cu durere în suflet în ultima perioadă. Se pare că Dumnezeu s-a supărat pe oamenii buni şi îi vrea la EL. Probabil vrea să îşi facă vreun teatru, vreo televiziune, că prea dispar dintre noi oameni care au lucrat în astfel de domenii. Mai grav este că EL îi ia prea devreme şi nu-i mai lasă să se bucure de puţinele realizări făcute până în prezent, dar poate de altele multe pe care le puteau face pe viitor. Mulţi dintre voi, probabil, o să vă întrebaţi ce treabă am eu cu Mile. Nu am avut vreo legătură anume cu omul Mile Cărpenişan, dar am avut o legătură profesională cu jurnalistul Mile Cărpenişan. Ca şi colegi de trust, am avut onoarea să-l cunosc în urmă cu doi ani, la o întâlnire cu mai mulţi colegi din ţară. Nu numai că era modest, dar era acea persoană cu care nu te mai săturai să stai de vorbă. Aşa se face că, până la orele dimineţii, cu berea lângă noi, am ascultat câteva din poveştile sale de jurnalist de prin locurile prin care a fost. Credeţi-mă ...cuvintele sunt de prisos pentru a descrie acea noapte. Probabil ar mai fi câte ceva de zis, dar degetele se împleticesc în tastatură. Dumnezeu să te ierte, Mile!
Etichete:
jurnalist,
mile carpenisan,
prieten,
trust
Abonați-vă la:
Postări (Atom)